9

am făcut o hartă. n-are legendă, ai s-o înţelegi pe măsură ce-o descriu. e o hartă haotică, epică, în proză: în colţul gurii stau speranţele. în sprânceană stau gândurile, aşa cum în săpătura cea mică de sub nas, deasupra buzei superioare, se ascunde copilăria toată, cu poznele ei. de asta oamenii mari o păstrează sub mustaţă iar femeile sub pudră şi ruj. în obrăjori stau toate îmbrăţişările şi nevoia de a fi alintat. între buza inferioară şi bărbie se adună grijile. între sprâncene se cuibăresc visele, care uneori mai coboară şi pe lângă nas, în adâncitura de lângă ochi. în celalalt colţ de ochi, spre tâmple, stau pe rând dezamăgirea si mila. pe frunte stau buzele îngerului păzitor. în vârful nasului stă vanitatea. pe tâmple stau ideile. în valea mică de la ceafă stau minciunile. în vârful creştetului e ambiţia. în gropiţa de la baza gâtului stau eu. şi în ochi e cam tot ce avem noi unul cu altul.