6

de când te ştiu, în fiecare seară visez că îţi cuprind cu mâinile genunchii şi-mi ascund între ei faţa, uitându-mă în sus, spre tine. de când ţi-am descoperit genunchii am lăsat garda jos şi n-am mai fost în stare să mă ridic. buricul tău se uită amuzat spre mine şi mă aşteaptă. eu nu vreau să mai urc. mi-e frică, pentru că deja sunt prea fericită aici, între genunchi; dacă aş indrăzni să mă caţăr cred că mi-aş pierde minţile de-atâta euforie. merg mai greu de-atunci, pentru că nu mai sunt doar eu cu mine, ci suntem trei: eu cu mine şi cu tine, pe patru picioare - cele din faţă fiind pe rând: când ale mele, când ale tale. aşa colindăm noi prin lume: o piramidă ciudată a nevoilor şi dorinţelor, cu mers legănat. o încăierare caldă, mişcătoare, făcută din noi trei, alunecă plină de zeamă, de frământări şi de mângâieri. grămada noastră învaţă echilibrul dinamic. mergem împreună peste tot.