31 March 2008
(07.05.2007)
Din ganduri si prin ele ma ridic, in somn, ca un copil buimac
Si nu stiu cand e zi sau cand sunt treaz
Plutesc in sus - din mine inspre cerul alb,
Ca un copil senin, ca un copil batran.
Alerg din vis in viata si-napoi in vis
Cu aripi lungi de lemn, cu pene verzi de frunze
Ma urc, ma-nvart, ma-nalt si ma cobor
Ca un copil la mare, ca un copil frumos, ca un copil usor.
M-agat de vant, ma uit la soare,
Vreau sa ma joc, as vrea sa zbor.
Cuvintele se-asaza rand sub rand, cladind o scara.
Am sa ma urc, sa vin la tine
Sa stam cuminti, sa nu vorbim, sa stam pe iarba.
Sa ne jucam.
Cu tine am sa construiesc
Un mare parc de joaca
Si un castel
Cu lac
Si pasari
Si albine.
Din tine flori am sa culeg, ca din gradina.
Tu esti frumos si drag.
Ca un copil cuminte, si trist si vesel in acelasi timp.
Nu vreau sa plec.
Ecuatorul si Polii
Impreuna sintem foarte dialectici
(Tu stii ca a fost cea mai frumoasaZi din viata mea?
Ce bine-ar fi să fie asa. "Ba da".
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnata
Chiar de muze.
Poetii să se inspire si ele să puna degetul.
Tu să intinzi aripa peste versurile mele
"N-am intins-o?"
Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina.
Simteai ca veneai până lângă mine
Si deodata un gol de aer.
Ce se intimpla?
Mă gindeam la tine.
Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele,
Asa e când zbori, zburam spre tine.
"Oricum, eu receptam fluidul."
Si eu mă ghidam tot dupa fluid.
Noi nu lucram decât pe
Baza de flux magnetic.
Stii ca la ecuator cântarim
Mai mult decât la poli?
In orice caz, când sintem impreuna
Cintarim mai mult,
Sintem doua ecuatoare incolacite
Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftina energie...
Nu stiu daca intelegi?
Ce zici de titlul asta?
Esti ca o sfera de sticla
In care Dumnezeu a strecurat
Si-un clopotel.
Când se-nvirteste pamintul, suna clopotelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decât în sfera de sticla
Vibrez din toata fiinta
Si tu-mi culegi vibratiile
Si mi le restitui, sarutate.
Marin Sorescu
Hibernam
Traim din amintiri, hibernam în vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne pastram calmul.
"Nu se lipeste mancarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.
Sinul tau mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.
Marin Sorescu
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne pastram calmul.
"Nu se lipeste mancarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.
Sinul tau mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.
Marin Sorescu
Grup
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
Marin Sorescu
Ceva ca rugaciunea
Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
(...)
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
Marin Sorescu
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
(...)
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
Marin Sorescu
Îmbrăţişarea
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
Nichita Stănescu
Zenobia
"Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului şi am viermuit acolo, nu ştiu cît timp, fără să ne spunem o vorbă, întinşi umăr la umăr, cu feţele sprijinite de pămîntul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste şi ne lipiserăm unul de altul, în beznă, iar dincolo de noi se întindea pelicula care ne cuprinde pe toţi, ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi.
După un timp, m-am dus cu Zenobia la padure - noi nu ne-am despărţit niciodata, vă rog să reţineţi amănuntul acesta chiar dacă uneori o să vi se pară altfel - ca să ascultăm foşnetul tufelor şi să aflăm veşti despre lume; era în zodia bătrînilor îndrăgostiţi şi i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrîni uriaşi care, spre toamnă, acoperă cerul; cît au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete şi de mormăituri, ai fi putut jura că tună; apoi s-au dus: noi doi le-am mulţumit pentru cele aflate şi am iesit, umăr la umăr, pe camp. [...] Din cînd în cînd, în decursul rarelor noastre ieşiri din scorbură, alergam cu Zenobia pe cîmp, să ne dezmorţim; de fapt eu alergam, pentru ca ea zbura, lipită de umrăul meu. Odată, cînd ne-am oprit să respirăm pe o movilă, [...] i-am salutat de la distantă, eu fluturîndu-mi mîna dreaptă, Zenobia fluturîndu-şi mîna stîngă, pentru că umărul meu stîng era lipit de umărul ei drept.
Astfel am dus-o, săptămîni întregi, ca niste cîrtiţe, în adăpostul nostru, [...] Zenobia îşi continua şoaptele, vorbea cu umerii mei, cu gura mea, cu genunchii mei - rareori am auzit-o, în perioada aceea, adresîndu-mi-se mie, direct, ca unui întreg, în afară de clipele cînd îmi spunea că mă iubeşte neînchipuit de mult, încă dinainte de a ne fi întalnit; [...]
Au trecut, după aceea, zile şi săptămîni, stăteam cu Zenobia în beznă, menţineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul [...] era poate îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se aşternuse o pînză de gheaţă, trebuia să o spargem cînd ne încerca setea; rodeam, cîteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gînduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cîrpele noastre deschise, desfăcute pînă la soarele care probabil că mai exista şi pînă dincolo de el, departe, atît de departe încît distanţa se pierdea, uita să mai existe, se risipea în noi, în aerul stătut al scorburii. [...]
-Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna şi în noroiul ăsta? Unde e dragostea lumii, unde e dragostea ta? nu vezi că plasticul ăla împuţit cu care eşti îmbrăcata e rece si nici nu mă iubeşti macar, dacă m-ai iubi ai face şi tu ceva ca să termin cu nervii raţiunii şi cu neîncrederea asta, m-ai scăpa din scorbură, am sta şi noi, ca oamenii, lîngă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aş cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu aşa, în mizerie, cu cizmele sparte şi cu ciorapii uzi şi îngheţaţi, nu vezi? nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap că sunt predestinat şi asa mai departe, că tu, ce să mai spun, pe dracu' poate că tu eşti, nu zic, dar eu nu sunt bun de nimic, nu vezi? m-ai ales greşit şi nu mă mai iubeşti, ţi-ai dat seama că nu merit, degeaba zici, fiindcă nu mă iubeşti, asta e..
Zenobia tăcea, m-am dus la fereastră, am depărtat cateva nuiele şi am rămas acolo zile şi nopţi, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada şi, cîteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adapost, aveam mici sentimente; dar noaptea, cînd cerul îşi desfăşura miriadele de stele deasura noastră, mă simţeam necăjit şi mic şi murdar, îmi simţeam cămaşa găurită şi ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pămant şi îmi venea să mor; [...]
Am stat aşa zile şi nopţi, nu mai ştiu cîte, pană cînd am simtit din nou, lîngă umărul meu, umărul adorat al Zenobiei.
- Lasă-mă-n pace, i-am spus, ce mai vrei, nu vezi în ce hal am ajuns? Nu mai sunt bun de nimic, mi-e frig, îmi vine să mor, mai bine îmi astup gura cu palma şi nu mai respir [...]
- Linişteşte-te, [...] a fost greu, dar a trecut, s-a terminat.
- Cum s-a terminat, Zenobia, cum a trecut şi cum s-a terminat? Mie îmi vine să mor, sunt disperat, şi tu îi dai de zor că a trecut! Auzi la ea, domnule, cum a trecut cînd stăm pînă la gat în noroiul ăsta şi eu crăp de frig [...]?
- Linişteşte-te, [...] acum s-a terminat..
- Sigur, aşa zici tu, ca să mă linistesti, am bombanit eu, dar, de fapt, mă liniştisem, mă simţeam liber, şi am adăugat: [...] şi eu te iubesc neînchipuit de mult, dar a fost tare greu.
- Acum nu te mai gîndi, nu mai vorbi despre asta.
- Te iubesc neînchipuit de mult, i-am spus, şi e cald în carpele noastre.
Apoi m-am intors de la fereastră [...]."
GELLU NAUM - "ZENOBIA"
un fel de mangaiere
cand te intreb
- de ce esti trist, iubitule?
tu sa-mi raspunzi
- pentru ca mi s-a rupt batzul de chibrit atunci cand am vrut sa-l aprind,
- pentru ca azi ai parul drept, si eu l-am visat ondulat asta noapte,
- pentru ca asa trebuie, din cand in cand, sa mai fiu si trist, iubita mea, sa te poti bucura tu pe deplin atunci cand sunt vesel,
- pentru ca stiu ca sunt frumos si atunci cand sunt trist.
- de ce esti trist, iubitule?
tu sa-mi raspunzi
- pentru ca mi s-a rupt batzul de chibrit atunci cand am vrut sa-l aprind,
- pentru ca azi ai parul drept, si eu l-am visat ondulat asta noapte,
- pentru ca asa trebuie, din cand in cand, sa mai fiu si trist, iubita mea, sa te poti bucura tu pe deplin atunci cand sunt vesel,
- pentru ca stiu ca sunt frumos si atunci cand sunt trist.
just a dream
as vrea sa avem noi bani multi, si sa dam o fuga pana in Budapesta la mall-uri (ca sunt mai ieftine decat in Romania, asa am auzit) si sa iti cumperi tu tot ce iti trebuie..
mac din ala, webcam, haine (gurl stuff: sa ma uit eu cum le probezi si sa iti spun daca iti sta bine) - trebuie sa iti iei si un costum cu camasa shi cravata, sa dai mana cu domnii aia de la firme..
si tricouri polo de toate culorile, ca-ti sta bine cu ele.
si i-pod. de toate culorile.
ca sa "udam" cumparaturile, mergem sa bem vin la un restaurant din varful unei cladiri, sa se vada de acolo tot orashul. de sus.
apoi sa mergem la hotelul nostru de 4 stele (nu zic 5, ca sunt modesta si nu mi plac alea de lux), unde locuim pana construiesc eu casa.
si acolo sa vedem ca menajera a facut extremely curat, si ne-a pus lenjerie new de matase (ce culoare? albastra? roshie? neagra? alba?) si room service ne aduce 2 pahare de sparkling champagne.
si ciocnim, ca a fost o zi faina.
dupa asta nu scriu ce mai facem, dar ma gandesc.
[...]
apoi mai vine inca o data room service boy si ne aduce un dulapas cu rotile plin tu toate felurile de tutun, sa ne alegem noi ce vrem sa fumam.
eu aleg cigarillos cubane cu aroma de cognac.
si tu fumezi pipa.
cu ce fel de tutun?
de care vrei tu.
si dupa asta vine menajera sa ne spele pe dintzi, ca noua ne e lene.
si eu ma enervez cand vrea sa iti bage periuta in gura si ii dau peste mana, ca are fusta prea scurta, nu-i e rusine?!
si nu ne e somn, nici nu vrem sa ne uitam la film..
apasam un buton si suntem in islanda. la racoare.
mergem sa bem un coniac intr-o copca cu apa fierbinte, afara in zapada, shi sa ne uitam la ghetari.
asta se poate din cauza ca acolo intunericul e de 3 ore in perioada respectiva, si restul de 21 de ore e lumina.
si noi ne uitam la ora 1 noaptea cum rasare soarele.
si cum se invarte prin cer o aurora.
dupa aia intram in sauna si cineva ne face masaj. adormim acolo.
cand ne trezim suntem in Italia, ca aici e cafeaua cea mai buna din lume.
si cineva ne aduce 2 cappuccino in pat.
da perdeaua la o parte, sa vedem ca e soare si cald.
lenevim cateva ore in pat.
ne jucam.
[...]
dupa asta ne ducem in jacuzzi. sau afara pe terasa, in piscina. la nudisti.
ne dam cu crema de soare, mai ales tu, ca eu sunt mai bronzata, nu ma mai ard.
si zic: hai sa facem baie in mare! sa inveti sa inoti.
luam limuzina.
unde sa mergem noi la mare?
hai in Monte Carlo, ca ne place noua numele asta, era odata demult, in Iasi, un bar pe Copou care se chema asa..
ii zicem soferului sa ne duca pe Coasta de Azur, si sa mearga incet, sa decapoteze limuzina si sa puna chill out music, sa ne uitam in jur sa vedem toata coasta.
si cand ajungem acolo ne ducem pe plaja noastra privata, e un golfuletz mic cu nisip portocaliu si fin, si acolo nu-s valuri, ca sa poti tu sa inveti sa inoti.
tot la nudisti.
ne aduce soferul 2 cocktailuri din fructe, fara alcool, sa nu ne doara capul de la soare.
si ne instaleaza umbrelutele si sezlongurile.
nu mai e nimeni acolo pe plaja, normal, doar e privata.
stam la soare, sa ni se incalzeasca mintzile si gandurile.
ne gandim departe, peste mare, peste pescarusi, pana in Maroc. acolo bem un ceai...
suna telefonul.
mac din ala, webcam, haine (gurl stuff: sa ma uit eu cum le probezi si sa iti spun daca iti sta bine) - trebuie sa iti iei si un costum cu camasa shi cravata, sa dai mana cu domnii aia de la firme..
si tricouri polo de toate culorile, ca-ti sta bine cu ele.
si i-pod. de toate culorile.
ca sa "udam" cumparaturile, mergem sa bem vin la un restaurant din varful unei cladiri, sa se vada de acolo tot orashul. de sus.
apoi sa mergem la hotelul nostru de 4 stele (nu zic 5, ca sunt modesta si nu mi plac alea de lux), unde locuim pana construiesc eu casa.
si acolo sa vedem ca menajera a facut extremely curat, si ne-a pus lenjerie new de matase (ce culoare? albastra? roshie? neagra? alba?) si room service ne aduce 2 pahare de sparkling champagne.
si ciocnim, ca a fost o zi faina.
dupa asta nu scriu ce mai facem, dar ma gandesc.
[...]
apoi mai vine inca o data room service boy si ne aduce un dulapas cu rotile plin tu toate felurile de tutun, sa ne alegem noi ce vrem sa fumam.
eu aleg cigarillos cubane cu aroma de cognac.
si tu fumezi pipa.
cu ce fel de tutun?
de care vrei tu.
si dupa asta vine menajera sa ne spele pe dintzi, ca noua ne e lene.
si eu ma enervez cand vrea sa iti bage periuta in gura si ii dau peste mana, ca are fusta prea scurta, nu-i e rusine?!
si nu ne e somn, nici nu vrem sa ne uitam la film..
apasam un buton si suntem in islanda. la racoare.
mergem sa bem un coniac intr-o copca cu apa fierbinte, afara in zapada, shi sa ne uitam la ghetari.
asta se poate din cauza ca acolo intunericul e de 3 ore in perioada respectiva, si restul de 21 de ore e lumina.
si noi ne uitam la ora 1 noaptea cum rasare soarele.
si cum se invarte prin cer o aurora.
dupa aia intram in sauna si cineva ne face masaj. adormim acolo.
cand ne trezim suntem in Italia, ca aici e cafeaua cea mai buna din lume.
si cineva ne aduce 2 cappuccino in pat.
da perdeaua la o parte, sa vedem ca e soare si cald.
lenevim cateva ore in pat.
ne jucam.
[...]
dupa asta ne ducem in jacuzzi. sau afara pe terasa, in piscina. la nudisti.
ne dam cu crema de soare, mai ales tu, ca eu sunt mai bronzata, nu ma mai ard.
si zic: hai sa facem baie in mare! sa inveti sa inoti.
luam limuzina.
unde sa mergem noi la mare?
hai in Monte Carlo, ca ne place noua numele asta, era odata demult, in Iasi, un bar pe Copou care se chema asa..
ii zicem soferului sa ne duca pe Coasta de Azur, si sa mearga incet, sa decapoteze limuzina si sa puna chill out music, sa ne uitam in jur sa vedem toata coasta.
si cand ajungem acolo ne ducem pe plaja noastra privata, e un golfuletz mic cu nisip portocaliu si fin, si acolo nu-s valuri, ca sa poti tu sa inveti sa inoti.
tot la nudisti.
ne aduce soferul 2 cocktailuri din fructe, fara alcool, sa nu ne doara capul de la soare.
si ne instaleaza umbrelutele si sezlongurile.
nu mai e nimeni acolo pe plaja, normal, doar e privata.
stam la soare, sa ni se incalzeasca mintzile si gandurile.
ne gandim departe, peste mare, peste pescarusi, pana in Maroc. acolo bem un ceai...
suna telefonul.
descantecul de dimineata
m-am ridicat din somn inaintea ta. am facut cafeaua. m-am intors in pat. trebuie sa le sarut pe toate, pe rand, pana se trezesc ele.
- buna dimineata, parule!
- buna dimineata, frunte!
- .. ochiule stang!
- .. si tie, ochiule drept!
- buna dimineata tamplelor, cea stanga si cea dreapta!
- .. nasule!
- .. guritza!
- buna dimineata, barbitza!
...
gata! te-ai trezit?
vrei cafea?
- buna dimineata, parule!
- buna dimineata, frunte!
- .. ochiule stang!
- .. si tie, ochiule drept!
- buna dimineata tamplelor, cea stanga si cea dreapta!
- .. nasule!
- .. guritza!
- buna dimineata, barbitza!
...
gata! te-ai trezit?
vrei cafea?
i am in love
ti-am scris o scrisoare .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. ea
cat mai este?
a venit azi pe perete.. paianjenul care prevesteste musafiri.
asa a fost tot timpul, el a avut mereu dreptate. cand a aparut, a doua zi au venit si musafirii.
.. sau poate erau mai multi, de fiecare data altul, poate ca fiecare oaspete isi are paianjelul lui..
am sa-l intreb pe asta de azi.. daca il cunoaste pe pianjenul care o sa mi te aduca pe tine..
dintre toti paianjenii astia.. cati or fi..
nici unul nu te stia.
nici unul nu te-a prevestit.
cel mai mult si mai mult mi-as dori..
sa-l intalnesc pe paianjenul care o sa imi spuna ca vii tu.
.. si sa te aduca
odata!
.. VINEREA E ZIUA CEA MAI LUNGĂ DE PE PĂMÂNT ..
.. ŞI MAI LUNGĂ DECÂT EA ESTE DOAR VINEREA VIITOARE. ŞI MAI LUNGĂ DECÂT ACEEA, LA RÂNDUL EI, MAI ESTE DOAR VINEREA DE PESTE DOUĂ SĂPTĂMÂNI..
.. ŞI TOT ASA, PÂNĂ CÂND VINEREA DEVINE ZIUA CEA MAI LUNGĂ DIN LUME, MAI LUNGĂ DECÂT TOATE CELELALTE VINERI DINAINTEA EI ..
.. DE ASTA AŞ VREA SĂ TE VĂD ÎNTR-O VINERI.. SĂ FIE VINEREA CEA MAI MARE, ÎN CARE SĂ MĂ UIT LA TINE O MIE DE ANI.
.. ŞI MAI LUNGĂ DECÂT EA ESTE DOAR VINEREA VIITOARE. ŞI MAI LUNGĂ DECÂT ACEEA, LA RÂNDUL EI, MAI ESTE DOAR VINEREA DE PESTE DOUĂ SĂPTĂMÂNI..
.. ŞI TOT ASA, PÂNĂ CÂND VINEREA DEVINE ZIUA CEA MAI LUNGĂ DIN LUME, MAI LUNGĂ DECÂT TOATE CELELALTE VINERI DINAINTEA EI ..
.. DE ASTA AŞ VREA SĂ TE VĂD ÎNTR-O VINERI.. SĂ FIE VINEREA CEA MAI MARE, ÎN CARE SĂ MĂ UIT LA TINE O MIE DE ANI.
un fel de..
.. in alta viata am fost un peste de adanc si ma uitam spre tine cu ochii mei de pe ceafa, asa cum se uitau fratii mei - pesti de adanc - in sus, ghicind ca undeva trebuie sa fie soare, mult deasupra lor si mult deasupra oceanului greu pe care-l poarta in spinare.
.. in alta viata am fost un pelican, ma uitam spre tine in jos, din zbor, asa cum se uitau fratii mei pelicani inspre ape, ghicind ca exista pesti in adancuri, intuind ca aceia sunt cei mai gustosi.
.. in alta viata am fost un iepure si tu erai un lup flamand, mi-as fi dorit atunci sa fi fost om si sa fiu vanator.
.. in alta viata eu am fost eu, si te cautam.
.. in alta viata tu erai tu, si ma cautai.
.. in viata asta coexistam din nou, suntem pesti de adanc, in mari diverse. suntem pelicani, unul mai sus si unul mai jos de tropic. suntem iepuri, unul de casa si unul de camp. suntem lupi, unul flamand, in padure si unul impaiat, in casa unui vanator. suntem eu - eu, si tu - tu, eu cu mine si tu cu tine.
.. in viata asta ghicim cumva ca celalalt exista, si ne vedem numai in gand si-n vis.
.. in alta viata am fost un pelican, ma uitam spre tine in jos, din zbor, asa cum se uitau fratii mei pelicani inspre ape, ghicind ca exista pesti in adancuri, intuind ca aceia sunt cei mai gustosi.
.. in alta viata am fost un iepure si tu erai un lup flamand, mi-as fi dorit atunci sa fi fost om si sa fiu vanator.
.. in alta viata eu am fost eu, si te cautam.
.. in alta viata tu erai tu, si ma cautai.
.. in viata asta coexistam din nou, suntem pesti de adanc, in mari diverse. suntem pelicani, unul mai sus si unul mai jos de tropic. suntem iepuri, unul de casa si unul de camp. suntem lupi, unul flamand, in padure si unul impaiat, in casa unui vanator. suntem eu - eu, si tu - tu, eu cu mine si tu cu tine.
.. in viata asta ghicim cumva ca celalalt exista, si ne vedem numai in gand si-n vis.
30 March 2008
pag. 259
"Ceea ce faceam noi era o contragreutate, ne uneam pentru a rezista. Ca oamenii care se apuca de maini pentru a face un lant din care sa nu poata fi smulsi si aruncati peste bord de furtuna, corpurile noastre sudate erau o veriga a lantului uman care ne impiedica sa fim maturati in neant."
Flowers for Algernon - Daniel Keyes
nb
mi-e dor
sa se intample ce-am visat.
m-am ridicat din pat
sa-ti spun ca sunt aici,
ca nu mai plec,
nu fara tine.
m-am gandit c-ar fi mai bine
sa zambesc.
sa nu mai spun nimic,
pentru ca tu stii.
m-am asezat. stau cuminte,
ca un copil care-si asteapta povestea
seara, la culcare.
mai stau sa te ascult,
imi place sa aud cum dormi tu,
ca un copil linistit, care si-a primit povestea
seara, la culcare.
sa-mi lipesc urechea de tine,
sa ascult si eu
somnul tau,
visul respirat in parti egale,
pana spre dimineata.
pana spre fiecare dimineata.
sa se intample ce-am visat.
m-am ridicat din pat
sa-ti spun ca sunt aici,
ca nu mai plec,
nu fara tine.
m-am gandit c-ar fi mai bine
sa zambesc.
sa nu mai spun nimic,
pentru ca tu stii.
m-am asezat. stau cuminte,
ca un copil care-si asteapta povestea
seara, la culcare.
mai stau sa te ascult,
imi place sa aud cum dormi tu,
ca un copil linistit, care si-a primit povestea
seara, la culcare.
sa-mi lipesc urechea de tine,
sa ascult si eu
somnul tau,
visul respirat in parti egale,
pana spre dimineata.
pana spre fiecare dimineata.
piesa de teatru mut
actul IV
te va lăsa să-i amesteci părul cu mainile şi cu buzele, să te scufunzi în el şi să-l respiri cu ochii închişi.
te va primi înăuntru: să-ţi dea un ceai, o cafea, un sărut moale răsucit din varful limbii, încă unul pe furiş în ureche, altul ca un fluture pe tâmplă; îşi va ascunde-n palma ta gura, îşi va plimba dinţii printre degetele tale.
va fi bună şi cuminte. se va înfăşura în jurul tău să-ţi încălzească somnul şi se va trezi bătând zgomotos din inimă pe pieptul tău dimineaţa.
se va confunda cu tine. va respira în porţii egale aerul în acelaşi ritm cu tine.
va fi si tristă câteodată, pentru că stelele de gheaţă de pe geam se topesc spre amiază.
se va inveli cu braţele tale, işi va lipi tălpile reci de pulpele tale aşa incât tu să ştii că ea este acolo şi că afară ninge.
îti va şopti în păr o poveste fără vorbe, făcută din A şi din O, poate şi din M, respirate. se va juca lânga tine iar tu - în lumea ei.
va pleca. se va întoarce, te va lua cu ea spre apă şi spre soare.
te va lăsa să-i amesteci părul cu mainile şi cu buzele, să te scufunzi în el şi să-l respiri cu ochii închişi.
te va primi înăuntru: să-ţi dea un ceai, o cafea, un sărut moale răsucit din varful limbii, încă unul pe furiş în ureche, altul ca un fluture pe tâmplă; îşi va ascunde-n palma ta gura, îşi va plimba dinţii printre degetele tale.
va fi bună şi cuminte. se va înfăşura în jurul tău să-ţi încălzească somnul şi se va trezi bătând zgomotos din inimă pe pieptul tău dimineaţa.
se va confunda cu tine. va respira în porţii egale aerul în acelaşi ritm cu tine.
va fi si tristă câteodată, pentru că stelele de gheaţă de pe geam se topesc spre amiază.
se va inveli cu braţele tale, işi va lipi tălpile reci de pulpele tale aşa incât tu să ştii că ea este acolo şi că afară ninge.
îti va şopti în păr o poveste fără vorbe, făcută din A şi din O, poate şi din M, respirate. se va juca lânga tine iar tu - în lumea ei.
va pleca. se va întoarce, te va lua cu ea spre apă şi spre soare.
dimineata
nu a reusit sa doarma toata noaptea. de fapt nici n-a vrut. a stat cuminte langa el numarandu-i genele. fusese o noapte deosebit de tacuta, orasul era mut. el dormea pe diagonala in patul patrat, cu fata in sus, ca un copil intins pe iarba. era frumos. cuvantul care ar putea fi scris peste toate lucrurile din noaptea aceea este "liniste"; cand il spun incep sa simt aerul pe care-l inspir ca pe ceva ascutit care intra in mine si ma trezeste, doua lame de aer rece urcandu-mi-se in frunte.
ea se uita printre zabrele afara. cerul devenea violet. a fost o noapte scurta, plina de ganduri cuminti, usoare, ca niste pene. s-a ridicat din pat si sa dus asa, goala, la fereastra. si-a aprins o tigara, si-a sprijinit un cot pe pervaz, rasucindu-se din umeri, sa-l priveasca. ce somn linistit pare sa aiba, nici macar nu se aude cum respira.
vantul rece de dimineata isi plimba dintii pe spatele ei gol, zbarlindu-i pielea si perisorii fini, arsi de soare, dintre omoplati.
ce-o fi visand el? sta acolo ca un copil mare de tot, mare cat patul, asezat stramb ca sa-i incapa si picioarele. in timpul noptii ea statuse ghemuita langa umarul lui drept, respirand acolo un fel de parfum care-i placea mult, ceva linistitor. nu, de fapt nu un parfum, ci un fel de caldura buna, miros de piele de om drag care doarme.
tigara arsese pe jumatate si ea nu trasese inca nici un fum. nu clipea, se uita cum el aparea pe pat, din intunericul care se transforma in umbra. il privea si il descoperea odata cu lumina violet dinaintea rasaritului. incepeau sa i se desluseasca toate liniile. se vedeau acum bine degetele rasfirate pe cearsaful alb, indoitura genunchiului, umbra de sub ureche, tamplele. se putea ghici miscarea moale a fluturelui de sub piele, care batea egal din aripi in adancitura de la baza gatului. avea gura intredeschisa si respira larg si rar, rotund, fara sunet.
a tras ultimul fum si s-a dus sa se trezeasca sub apa calduta, intorcandu-se invelita intr-un prosop mare. cerul si lumina erau roz. s-a dus din nou la fereastra sa se uite afara. orasul incepea sa sclipeasca si sa se trezeasca. a trecut primul tramvai, facand sa tresara toata strada.
si-a mai aprins o tigara, mutandu-se de pe un picior pe celalalt, dezvelindu-si capul din prosop. s-a aplecat in afara, parul racoros si umed i-a acoperit urechile si obrajii. cat de departe vor fi toate astea in curand. cine stie daca se va mai intampla sa simta vreodata atata pace.
si-a intors fata inspre camera. el o privea, fara sa clipeasca, de pe pat, intins acolo ca si mai inainte. avea ochii larg deschisi, se uita la ea sau poate prin ea la altceva mai intepartat si nu spunea nimic. ea a zambit.
ea se uita printre zabrele afara. cerul devenea violet. a fost o noapte scurta, plina de ganduri cuminti, usoare, ca niste pene. s-a ridicat din pat si sa dus asa, goala, la fereastra. si-a aprins o tigara, si-a sprijinit un cot pe pervaz, rasucindu-se din umeri, sa-l priveasca. ce somn linistit pare sa aiba, nici macar nu se aude cum respira.
vantul rece de dimineata isi plimba dintii pe spatele ei gol, zbarlindu-i pielea si perisorii fini, arsi de soare, dintre omoplati.
ce-o fi visand el? sta acolo ca un copil mare de tot, mare cat patul, asezat stramb ca sa-i incapa si picioarele. in timpul noptii ea statuse ghemuita langa umarul lui drept, respirand acolo un fel de parfum care-i placea mult, ceva linistitor. nu, de fapt nu un parfum, ci un fel de caldura buna, miros de piele de om drag care doarme.
tigara arsese pe jumatate si ea nu trasese inca nici un fum. nu clipea, se uita cum el aparea pe pat, din intunericul care se transforma in umbra. il privea si il descoperea odata cu lumina violet dinaintea rasaritului. incepeau sa i se desluseasca toate liniile. se vedeau acum bine degetele rasfirate pe cearsaful alb, indoitura genunchiului, umbra de sub ureche, tamplele. se putea ghici miscarea moale a fluturelui de sub piele, care batea egal din aripi in adancitura de la baza gatului. avea gura intredeschisa si respira larg si rar, rotund, fara sunet.
a tras ultimul fum si s-a dus sa se trezeasca sub apa calduta, intorcandu-se invelita intr-un prosop mare. cerul si lumina erau roz. s-a dus din nou la fereastra sa se uite afara. orasul incepea sa sclipeasca si sa se trezeasca. a trecut primul tramvai, facand sa tresara toata strada.
si-a mai aprins o tigara, mutandu-se de pe un picior pe celalalt, dezvelindu-si capul din prosop. s-a aplecat in afara, parul racoros si umed i-a acoperit urechile si obrajii. cat de departe vor fi toate astea in curand. cine stie daca se va mai intampla sa simta vreodata atata pace.
si-a intors fata inspre camera. el o privea, fara sa clipeasca, de pe pat, intins acolo ca si mai inainte. avea ochii larg deschisi, se uita la ea sau poate prin ea la altceva mai intepartat si nu spunea nimic. ea a zambit.
1
din spatele tău, cu mâinile-am găsit burtica moale. peste căldura din buric întind un deget şi-l acopăr. pielea din jur cu unghiile vreau să o descânt. să crească. sub palmele-amândouă ţi-am pus burtica la dospit. acuma hai mai bine să dormim. când ne trezim, dacă va fi crescut destul, aş vrea să o framânt.
2
lumini fără de nume se hârjonesc prin marele Nimic. copii multicolori făcuţi din praf de stele. ei sunt acolo iar noi suntem aici. ne unim palmele formând o poartă. prin ea copiii noştri vor păşi în grabă. noi suntem stâlpii porţii prin care ei vor trece. curioşi să vadă lumea, ei nu se vor intoarce să se uite-n urmă spre mine şi spre tine, spre palmele noastre care i-au sprijinit atunci când nu ştiau să meargă. iar când vor privi înapoi, liniile din palmele noastre vor fi pe sfârşite şi nimic nu va mai fi la fel de neted ca la început. vor veni să ne privească după ce-şi vor schimba dinţii, părul şi ochii: ne vor vedea brusc bătrâni, iar noi pe ei întotdeauna mici. tot mai mici, pe măsură ce ne vom îndepărta de momentul în care i-am văzut pentru prima oară.
6
de când te ştiu, în fiecare seară visez că îţi cuprind cu mâinile genunchii şi-mi ascund între ei faţa, uitându-mă în sus, spre tine. de când ţi-am descoperit genunchii am lăsat garda jos şi n-am mai fost în stare să mă ridic. buricul tău se uită amuzat spre mine şi mă aşteaptă. eu nu vreau să mai urc. mi-e frică, pentru că deja sunt prea fericită aici, între genunchi; dacă aş indrăzni să mă caţăr cred că mi-aş pierde minţile de-atâta euforie. merg mai greu de-atunci, pentru că nu mai sunt doar eu cu mine, ci suntem trei: eu cu mine şi cu tine, pe patru picioare - cele din faţă fiind pe rând: când ale mele, când ale tale. aşa colindăm noi prin lume: o piramidă ciudată a nevoilor şi dorinţelor, cu mers legănat. o încăierare caldă, mişcătoare, făcută din noi trei, alunecă plină de zeamă, de frământări şi de mângâieri. grămada noastră învaţă echilibrul dinamic. mergem împreună peste tot.
8
trenul e lung. trenul mă leagănă. trenul mă duce. trenul mă fură. trenul scârţâie. trenul mă adoarme. trenul mă linişteşte. trenul bate din roţi aşa cum eu bat din dinţi. de frig. de noapte. de emoţie. trenul mănâncă distanţa aşa cum eu îmi muşc din buze. trenul roade aerul prin care trece. trenul se mişcă iar eu stau pe loc. de fapt trenul e cel care a plecat şi nu eu. eu am rămas cu tine-n braţe pe peron. eu am rămas la tine-n braţe pe saltea. ce fel de lucruri se pot ascunde în 17 zile? monoteism îndreptat spre un lucru: plecare. e nevoie numai de tine. pe celelalte le fac eu cumva. le obţin sau le născocesc, le împrumut, le cumpăr, le câştig, le vând, le fur. doar de tine e într-adevăr nevoie.
9
am făcut o hartă. n-are legendă, ai s-o înţelegi pe măsură ce-o descriu. e o hartă haotică, epică, în proză: în colţul gurii stau speranţele. în sprânceană stau gândurile, aşa cum în săpătura cea mică de sub nas, deasupra buzei superioare, se ascunde copilăria toată, cu poznele ei. de asta oamenii mari o păstrează sub mustaţă iar femeile sub pudră şi ruj. în obrăjori stau toate îmbrăţişările şi nevoia de a fi alintat. între buza inferioară şi bărbie se adună grijile. între sprâncene se cuibăresc visele, care uneori mai coboară şi pe lângă nas, în adâncitura de lângă ochi. în celalalt colţ de ochi, spre tâmple, stau pe rând dezamăgirea si mila. pe frunte stau buzele îngerului păzitor. în vârful nasului stă vanitatea. pe tâmple stau ideile. în valea mică de la ceafă stau minciunile. în vârful creştetului e ambiţia. în gropiţa de la baza gâtului stau eu. şi în ochi e cam tot ce avem noi unul cu altul.
14
a nins azi.. toată ziua am stat la geam, ca un copil, urmărind fulgii. am deschis pe furiş fereastra şi am scos capul afară, în ciuda răcelii care mă ţine de trei zile în casă. mă uitam în sus cu gura deschisă, aşteptând să mă găsească acolo fulgul meu, care avea să coboare din nor numai pentru mine, să mi se aşeze pe limbă. n-a venit, dar sunt sigură că a trecut pe lângă geam şi s-a amuzat de copilăria mea. s-a distrat să mă vadă aşteptându-l cu limba scoasă şi ochii inchişi, ca atunci când primeşti o bomboană şi trebuie sa ghiceşti dinainte ce aromă are, fără sa-i poţi vedea culoarea. toată ziua am stat la geam..
18
hai să numărăm orele astea împreună. am nevoie de ajutor. le-am pierdut şirul. nu mai ţin minte nimic din tot ce-am scris. nu mai ştiu când m-am îndrăgostit de tine. adu-mi aminte. învaţă-mă să înţeleg timpul ca pe ceva care ne apropie şi nu ca pe un abis peste care nu pot sări. arată-mi în ce fel trebuie să strig lucrurile pe nume pentru ca ele să vină. povesteşte-mi cum adorm oamenii, explică-mi cum se liniştesc şi cum închid ei ochii în fiecare seară. arată-mi cum sunt făcute minutele din care tu lipseşti şi explică-mi de ce par atat de lungi. vreau să fiu alchimist, să transform viaţa asta în altceva, să mă preschimb şi pe mine, să fac din tot ce am ceea ce n-am. să trag de timp ca să apropii lumile, să-l trag pe sfoară, să-l trag de mânecă şi să-l conving să ne aştepte.
19
am plecat la cules de licurici. ţi-am lăsat bilet pe saltea, acolo jos unde te uiţi tu prima dată când ne trezim dimineaţa să vezi dacă mai sunt lângă tine. am luat cu mine covorul fermecat. mă întorc repede.. aveam nevoie de puţină lumină, am rămas fără ceară şi văd că fitilul nu vrea să stea singur în picioare. m-am îndrăgostit de noapte şi de asta aş vrea s-o împodobesc, să fie şi mai frumoasă.. vreau s-o fac să semene cu tine.. vreau să-i agăţ licurici în păr şi să mă uit la ea cum străluceşte. vreau s-o petrecem frumos, să stea lângă noi până când vine ziua.
21
am adormit cu obrazul sprijinit pe urechea dreaptă. în ea stă un cuvânt frumos spus de tine, l-am ascuns în pernă, să-l păstrez în puf. mă culc pe el şi-mi intră-n vis, aşa încât noaptea să fie întreagă. nu ştiu să cânt la nimic, de fapt clapele sunt cele care-mi trag degetele în jos. eu mă supun, dar sunt numai un observator distrat.
25
în ochiul tău drept mă uit când spun asta, pentru că ochiul stâng e trist. eu nu cu el vreau să vorbesc (pentru el am altceva, pe el îl sărut şi-l iubesc nemaipomenit de mult), ci cu dreptul - pentru că el mă îndeamnă să spun povestea, el are speranţă. e rotund şi frumos, când mă uit spre el mi se pare că intru acolo cu totul şi mă ascund de lume, devin brusc mică şi el are grijă de mine, e împrejurul meu. văd în el copilul care-mi trage pamblica de la rochie şi-o duce la gură, molfăindu-şi mânuţele, amestecând în guriţa umedă fâşiile de pânză împletite printre degeţele. se uită şi el la mine la fel cum te uiţi tu: cu ochi rotunzi şi clari, curioşi. el e mic de tot, nu înţelege lucrurile, dar e fericit, e cuminte. ştie că este atât de iubit.
(Sean Morey)
I think the most unfair thing about life is the way it ends. I mean, life is tough. It takes up a lot of your time. What do you get at the end of it? A death. What’s that, a bonus? I think the life cycle is all backwards. You should die first, get it out of the way. Then you live in an old age home. You get kicked out when you’re too young, you get a gold watch, you go to work. You work forty years until you’re young enough to enjoy your retirement. You go to college, you do drugs, alcohol, you party, you get ready for high school. You go to school, you become a kid, you play, you have no responsibilities, you become a little baby, you go back into the womb, you spend your last nine months floating . . . You finish off as a gleam in somebody’s eye! (Sean Morey)
albastru
am palmele neobisnuit de albe. le intind sa ma uit la ele.
deschid cutia si scot un cub de albastru, uscat.
ceea ce fac are trei timpi. clatesc pensonul si colorez apa din pahar. ma uit cum se roteste pe patratul albastru, lasand acolo un disc umed, ceva mai deschis la culoare. clatesc din nou. iar si iar. cu apa albastra ar trebui sa fac schitele unui proiect la care m-am gandit, dar pe hartie apare un profil de fata.
inca o data. si inca o data. plimb picatura albastra pe foaie. petele se suprapun si ea incepe sa aiba lumina.
albastru..
ma opresc. un deja-vu? un vis?
imi aduc aminte. aveam un penson si desenam incet de tot, lin, fara sa apas, o spirala albastra, care incepea din buric si se intindea tot mai mare, pe tot corpul, umplandu-te de cercuri care nu se inchideau nicaieri. cerc in cerc. incerc. incerc un cerc in jurul unui cerc. tu stateai cu fata in sus, ca atunci cand dormi intins pe iarba, cu mainile sub cap.
am ajuns cu cercul peste buze. tu ai scos limba si am trecut cu pensonul peste varful ei, l-am invartit de cateva ori, desenand o alta spirala. aveai limba albastra. m-am oprit acolo. am pus pensonul jos. te uitai la mine. m-am aplecat si-am dezvartit spirala cu limba mea pana cand s-a sters.
deschid cutia si scot un cub de albastru, uscat.
ceea ce fac are trei timpi. clatesc pensonul si colorez apa din pahar. ma uit cum se roteste pe patratul albastru, lasand acolo un disc umed, ceva mai deschis la culoare. clatesc din nou. iar si iar. cu apa albastra ar trebui sa fac schitele unui proiect la care m-am gandit, dar pe hartie apare un profil de fata.
inca o data. si inca o data. plimb picatura albastra pe foaie. petele se suprapun si ea incepe sa aiba lumina.
albastru..
ma opresc. un deja-vu? un vis?
imi aduc aminte. aveam un penson si desenam incet de tot, lin, fara sa apas, o spirala albastra, care incepea din buric si se intindea tot mai mare, pe tot corpul, umplandu-te de cercuri care nu se inchideau nicaieri. cerc in cerc. incerc. incerc un cerc in jurul unui cerc. tu stateai cu fata in sus, ca atunci cand dormi intins pe iarba, cu mainile sub cap.
am ajuns cu cercul peste buze. tu ai scos limba si am trecut cu pensonul peste varful ei, l-am invartit de cateva ori, desenand o alta spirala. aveai limba albastra. m-am oprit acolo. am pus pensonul jos. te uitai la mine. m-am aplecat si-am dezvartit spirala cu limba mea pana cand s-a sters.
luna plina
sunt eu. aici. in varful patului.. gandindu-ma la tot.
trebuie sa scriu despre TINE.
pentru ca tu esti tot ce am mai bun. si esti tot ce am mai rau. toate sunt din cauza ta. si datorita tie pot sa scriu.
tu nu ai vrut niciodata sa alegi. te cunosc mult prea bine. stiu ca poti sa fii orice ai vrea sa devii. stiu ca tocmai de asta nu vrei sa te hotarasti. alegand un singur rol le-ai distruge pe toate celelalte. mai mult decat atat, ai ucide speranta, ai alunga Visul.
n-ai renuntat niciodata la nimic. doar ai amanat. pentru cine stie cat timp. dar toate sunt inca acolo, si cateodata le insiri pe masa. ca in prima zi, cand ai ales stiloul. apoi banii. apoi peria de par si oglinda. apoi florile. cartea de colorat. muzicuta.
la fel si acum. le rasfiri in gand pe toate. si refaci vechiul joc. mereu atingi altceva prima oara. sa vedem ce va fi de data asta. schimbi ordinea lor pe masa, alegi cu ochii inchisi, pentru ca le cunosti mult prea bine si nu te mai surprinde nimic.
zambesti, pentru ca recunosti forma. ai ales o fotografie. urmeaza o perioada plina de amintiri. melancolie. lucruri uitate. de fapt, nu uitate. amanate. lasate in pace. pentru mai tarziu.
acum a venit vremea lor. cele de astazi vor mai astepta.
ai putea deveni orice. orice. crede-ma. te vad de atata vreme, iti observ jocul, ma bucur odata cu tine cand incerci lucruri noi.
incepi tot timpul altceva. pentru ca vrei sa vezi ca inca mai poti alege. vrei sa iti dovedesti ca poti. cand ajungi sa te pricepi tot mai bine, cand simti ca ai lasat deoparte celelalte posibilitati, te ingrijorezi. te sufoci. ai nevoie de toate pentru a putea continua. ele nu pot muri. nu au voie.
te vad invatand, citind, scriind, desenand, facand fotografii, cantand la pian. te vad scotand genuncherele din sertar, te vad alergand.
te vad peste tot si nu apuc sa ma obisnuiesc cu tine, pentru ca mereu te schimbi si alegi altceva de pe masa.
in seara asta te-ai linistit. te-ai urcat pe pat sa te uiti la luna plina.
ai inceput sa scrii despre mine. intotdeauna m-am gandit ca vei deveni scriitor. ti-au spus si altii lucrul asta, pentru ca ii uimeai cand scriai ceva nou.
nu ai vrut sa scrii. mi-ai spus ca tu nu scrii pentru ceilalti. nu scrii la comanda. nu scrii decat atunci cand simti ca ai ceva de spus. cui? TIE, mi-ai raspuns.
stiu ca nu poti scrie doar pentru mine. scrii pentru toti ceilalti. paradoxal, intotdeauna te-ai izolat, ai preferat visul si nu viata de zi cu zi, pe care o vezi ca pe un context. un context pentru CE?
-i-ai indepartat pe ceilalti. nu vei mai avea cititori.
-nu-i nimic, am alte lucruri de facut. pot sa desenez. si voi reincepe sa scriu atunci cand stiu ca ii voi putea surprinde cu asta. acum sunt prea obisnuiti cu faptul ca eu scriu. trebuie sa uite. sa le fie dor. sa mai vada si altceva de la mine.
ti-am zambit, pentru ca stiu ca tu nu vei creste niciodata. tu esti cauza si scopul tuturor lucrurilor.
te-am mangaiat pe par, pentru ca stiu ca iti este greu sa fii asa cum esti.
te-ai inchis intr-un glob. te-ai incuiat in ziua aceea vrajita, in care aveai toate obiectele pe masa si trebuia sa alegi unul, desi te fascinau toate.
inca le alegi. inca le schimbi ordinea.
tu si luna. ea nu creste niciodata mai mult decat atunci cand e plina. nu se depaseste. nu-si iese din sine. nu-i cresc colturi. nu-si schimba culoarea. dar trece prin toate fazele. iar si iar.
trebuie sa scriu despre TINE.
pentru ca tu esti tot ce am mai bun. si esti tot ce am mai rau. toate sunt din cauza ta. si datorita tie pot sa scriu.
tu nu ai vrut niciodata sa alegi. te cunosc mult prea bine. stiu ca poti sa fii orice ai vrea sa devii. stiu ca tocmai de asta nu vrei sa te hotarasti. alegand un singur rol le-ai distruge pe toate celelalte. mai mult decat atat, ai ucide speranta, ai alunga Visul.
n-ai renuntat niciodata la nimic. doar ai amanat. pentru cine stie cat timp. dar toate sunt inca acolo, si cateodata le insiri pe masa. ca in prima zi, cand ai ales stiloul. apoi banii. apoi peria de par si oglinda. apoi florile. cartea de colorat. muzicuta.
la fel si acum. le rasfiri in gand pe toate. si refaci vechiul joc. mereu atingi altceva prima oara. sa vedem ce va fi de data asta. schimbi ordinea lor pe masa, alegi cu ochii inchisi, pentru ca le cunosti mult prea bine si nu te mai surprinde nimic.
zambesti, pentru ca recunosti forma. ai ales o fotografie. urmeaza o perioada plina de amintiri. melancolie. lucruri uitate. de fapt, nu uitate. amanate. lasate in pace. pentru mai tarziu.
acum a venit vremea lor. cele de astazi vor mai astepta.
ai putea deveni orice. orice. crede-ma. te vad de atata vreme, iti observ jocul, ma bucur odata cu tine cand incerci lucruri noi.
incepi tot timpul altceva. pentru ca vrei sa vezi ca inca mai poti alege. vrei sa iti dovedesti ca poti. cand ajungi sa te pricepi tot mai bine, cand simti ca ai lasat deoparte celelalte posibilitati, te ingrijorezi. te sufoci. ai nevoie de toate pentru a putea continua. ele nu pot muri. nu au voie.
te vad invatand, citind, scriind, desenand, facand fotografii, cantand la pian. te vad scotand genuncherele din sertar, te vad alergand.
te vad peste tot si nu apuc sa ma obisnuiesc cu tine, pentru ca mereu te schimbi si alegi altceva de pe masa.
in seara asta te-ai linistit. te-ai urcat pe pat sa te uiti la luna plina.
ai inceput sa scrii despre mine. intotdeauna m-am gandit ca vei deveni scriitor. ti-au spus si altii lucrul asta, pentru ca ii uimeai cand scriai ceva nou.
nu ai vrut sa scrii. mi-ai spus ca tu nu scrii pentru ceilalti. nu scrii la comanda. nu scrii decat atunci cand simti ca ai ceva de spus. cui? TIE, mi-ai raspuns.
stiu ca nu poti scrie doar pentru mine. scrii pentru toti ceilalti. paradoxal, intotdeauna te-ai izolat, ai preferat visul si nu viata de zi cu zi, pe care o vezi ca pe un context. un context pentru CE?
-i-ai indepartat pe ceilalti. nu vei mai avea cititori.
-nu-i nimic, am alte lucruri de facut. pot sa desenez. si voi reincepe sa scriu atunci cand stiu ca ii voi putea surprinde cu asta. acum sunt prea obisnuiti cu faptul ca eu scriu. trebuie sa uite. sa le fie dor. sa mai vada si altceva de la mine.
ti-am zambit, pentru ca stiu ca tu nu vei creste niciodata. tu esti cauza si scopul tuturor lucrurilor.
te-am mangaiat pe par, pentru ca stiu ca iti este greu sa fii asa cum esti.
te-ai inchis intr-un glob. te-ai incuiat in ziua aceea vrajita, in care aveai toate obiectele pe masa si trebuia sa alegi unul, desi te fascinau toate.
inca le alegi. inca le schimbi ordinea.
tu si luna. ea nu creste niciodata mai mult decat atunci cand e plina. nu se depaseste. nu-si iese din sine. nu-i cresc colturi. nu-si schimba culoarea. dar trece prin toate fazele. iar si iar.
din pat
stam intinsi, tu cu mainile incrucisate sub cap si eu intr-un cot, ca taranii lui van gogh.
cerul vine peste noi prin cupola de sticla.
avem o casa. cu platenariu in dormitor. sub noi se intinde un pat patrat.
ne invelim cu patura neagra si veche, plina de intepaturi, prin care ghicim lumina zilei de dincolo. si o taietura ceva mai mare, facuta anume incat sa nu ne temem de intuneric in timpul noptii. i se spune Luna.
cerul vine peste noi prin cupola de sticla.
avem o casa. cu platenariu in dormitor. sub noi se intinde un pat patrat.
ne invelim cu patura neagra si veche, plina de intepaturi, prin care ghicim lumina zilei de dincolo. si o taietura ceva mai mare, facuta anume incat sa nu ne temem de intuneric in timpul noptii. i se spune Luna.
cu semnul întrebării
mă uit prin semnul ăsta înspre lume ca printr-o gaură de cheie.. îmi sprijin pe el sprânceana şi strâng celălalt ochi iar ceea ce zăresc este de neînţeles. ori pentru că e prea departe. ori pentru că e prea lumină dincolo. ori pentru că nu seamănă cu nimic din ce-am mai văzut până acum.
ce se întâmplă în spaţiile dintre cuvinte?
mă intrebi ce mai fac.
- mă gândesc.
- la ce?
aici semnul întrebării devine gaură de cheie iar întrebarea ta bisilabică este - de fapt - urmată de doua puncte. unul deasupra celuilalt, cu spaţiu vertical între ele. e un fel de "spune-mi care gând dintre toate cele pe care le intuiesc este cel care îţi trece acum prin minte: "
nu mă grăbesc să răspund. las spaţii albe, timp în care separ gândurile în funcţie de tematică şi de urgenţa de a fi rostite. îmi dau seama că singurul urgent e "te iubesc". şi prin gaura cheii gândul ăsta le acoperă pe toate celelalte, ca atunci când în camera spionată e prea lumină.
tu ştii să ghiceşti în lumină, închizând ambii ochi atunci când te uiţi prin gaura cheii.
şi urechea ta este tot o gaură de cheie. un semn de întrebare desenat în stil baroc. lângă ea stau la pândă şi-aştept să ghiceşti la ce m-am gândit.
îmi lipesc de scoică urechea ta, marea vrea să te asculte.
ce se întâmplă în spaţiile dintre cuvinte?
mă intrebi ce mai fac.
- mă gândesc.
- la ce?
aici semnul întrebării devine gaură de cheie iar întrebarea ta bisilabică este - de fapt - urmată de doua puncte. unul deasupra celuilalt, cu spaţiu vertical între ele. e un fel de "spune-mi care gând dintre toate cele pe care le intuiesc este cel care îţi trece acum prin minte: "
nu mă grăbesc să răspund. las spaţii albe, timp în care separ gândurile în funcţie de tematică şi de urgenţa de a fi rostite. îmi dau seama că singurul urgent e "te iubesc". şi prin gaura cheii gândul ăsta le acoperă pe toate celelalte, ca atunci când în camera spionată e prea lumină.
tu ştii să ghiceşti în lumină, închizând ambii ochi atunci când te uiţi prin gaura cheii.
şi urechea ta este tot o gaură de cheie. un semn de întrebare desenat în stil baroc. lângă ea stau la pândă şi-aştept să ghiceşti la ce m-am gândit.
îmi lipesc de scoică urechea ta, marea vrea să te asculte.
Subscribe to:
Posts (Atom)
