30 March 2008

25

în ochiul tău drept mă uit când spun asta, pentru că ochiul stâng e trist. eu nu cu el vreau să vorbesc (pentru el am altceva, pe el îl sărut şi-l iubesc nemaipomenit de mult), ci cu dreptul - pentru că el mă îndeamnă să spun povestea, el are speranţă. e rotund şi frumos, când mă uit spre el mi se pare că intru acolo cu totul şi mă ascund de lume, devin brusc mică şi el are grijă de mine, e împrejurul meu. văd în el copilul care-mi trage pamblica de la rochie şi-o duce la gură, molfăindu-şi mânuţele, amestecând în guriţa umedă fâşiile de pânză împletite printre degeţele. se uită şi el la mine la fel cum te uiţi tu: cu ochi rotunzi şi clari, curioşi. el e mic de tot, nu înţelege lucrurile, dar e fericit, e cuminte. ştie că este atât de iubit.